Sunt fericită. Sunt fericită că Maria face caca.
Doar un părinte cunoaşte această fericire şi o înţelege şi şi mai mult cel care a trecut prin experienţe asemănătoare cu ale noastre.
De la 10 luni Maria a început să plângă până spre desfigurare când făcea caca. Ne-am dus cu ea prima dată la Spitalul Grigore Alexandrescu. Doar în prima săptămână am ajuns de trei ori cu ea de urgenţă, la chirurgie, a treia oară pentru a le arăta chiar eu că micuţa avea o fisură anală. Ni s-au dat creme, alifii, supozitoare şi laxative pentru a o ajuta să scape de constipaţie, le-am luat pe rând şi le-am încercat pe toate posibile şi imposibile.
Am consultat şi întrebat nenumăraţi pediatri şi părinţi ce să facem şi ce să-i dăm pentru a nu ajunge cu ea la operaţie şi nu obţineam nici un rezultat satisfăcător. Tot ce la alţii dădea rezultat, la noi nu. Eram disperată.
Ţin să precizez că din alimentaţia ei nu lipseau în nici o zi fructele şi legumele proaspete, iaurtul sau cerealele, iar mâncarea era mereu proaspătă şi gătită de mine ca la cartea de bebeluşi.
Ni se spusese de la chirurgie, că aceste fisuri se vindecă singure cam în trei luni de zile dacă are scaun normal şi încercam prin toate metodele să evităm operaţia.
Până la urmă, cum spune o vorbă... tot răul este spre bine. Am trecut printr-o experienţă neplăcută cu Matei, care a făcut o criză de bilă şi a trebuit să mă internez cu el în spital, iar de la gastroenterologie i-au dat ca tratament, printre altele, un sirop Sanzyme, supliment alimentar, ce contine enzime digestive şi zaharuri şi care ajută la digestie.
Citind prospectul, m-am gândit că nu ar avea ce rău să-i facă Mariei, că ar fi încă o încercare, aşa că am întrebat pediatra copiilor şi am primit acceptul pentru a-i administra şi ei siropul. Din acea zi şi-a reglat tranzitul iar eu sunt cea mai fericită.
“Fericirea este acolo unde o cauţi”, iar când copilul este sănătos, o mamă are toate motivele pentru a fi fericită.
