Categorie: , , ,

Sunt mamica si mint cu nerusinare!

Sunt mamica si mint cu nerusinare!
Sunt mămică şi mint cu neruşinare!
Suntem în Post şi tot mint! Păi ce să fac şi eu dacă: copilul nu vrea să mănânce, nu vrea să doarmă, nu vrea pe oliţă şi cine ştie ce nu mai vrea el... că sunt zile când nimic nu vrea... parcă nici să se joace... doar să stea bosumflat şi nemulţumit. Mai ales acum în pragul sărbătorilor de câte ori nu am spus: “dacă nu eşti cuminte, nu mai vine Moşul!” ;) “dacă îi mai iei surioarei tale jucăriile din mână se supără Moşul pe tine şi nu mai aduce cadouri!” ;)
Da, asta voi spune mai mult timp de-acum înainte... cât se va putea. Dar în privinţa celorlalte am încercat să nu mai mint şi să spun adevărul. Şi spre surprinderea şi a mea, a mers.

-Nu vrei să dormi, Matei? Vei fi obosit, mârâit, o să începi iar să plângi fără motiv... în loc să ne jucăm împreună. Mai bine dormi, apoi când te trezeşti vom face un puzzle sau ce vrei tu... A mers.

-Nu vrei să te culci acum, seara? Ai ochişorii roşii, hai să mergi la oglindă să-i vezi. Dacă nu te culci, te vei simţi tot mai obosit, nu o să-ţi fie bine... îţi aminteşti cum este? Când eşti obosit spui că te dor ochii şi că te doare căpşorul... Matei: “da, mami”...

-Nu vrei să te speli pe dinţişori?... Ei aici este uşor căci am văzut un filmuleţ cu bacteriile care îl atacă pe Dinţişor... şi mergem imediat să spălăm dinţişorii când ne amintim filmuleţul. În plus ne dorim dinţi puternici şi albi, frumoşi. După ce se spală, se duce la tati şi-l orbeşte cu albul dinţişorilor lui ;)

Chiar şi despre mâncarea am stat şi i-am explicat lui Matei, după vârsta de 3 ani că există mâncare care nu ne face bine şi pe care totuşi oamenii o mănâncă, dar asta nu înseamnă că trebuie să facem şi noi la fel... de exemplu: fastfood, gogoşile, sucurile din comerţ, etc. Dacă nu mănâncă, îi spun că efectiv va rămâne fără putere şi fără chef de joacă, dar de obicei mănâncă,uneori chiar el cere... doar că trebuie să ne alintăm puţin. Am noroc, mulţi s-au mirat că atât Matei cât şi Maria mănâncă fructe şi legume crude fără probleme. Matei adoră morcovul, ţelina, ardeiul, măslinele, prunele uscate, smochinele, nucile, etc.

Vorbind cu el precum cu un adult şi explicându-i cauzele pentru care simte unele stări ca lipsa puterii, somn, durere de cap, usturime în ochişori, cred că-l ajut să se înţeleagă şi să se cunoască mai bine.
Seara la culcare stătea cineva cu el până adormea. Uneori adormea mai greu iar eu şi soţul ajungeam să mâncăm împreună seara târziu. Aşa că, într-o seară i-am spus că se va culca singur, căci mami şi tati nu au mâncat şi le este foame. A fost foarte înţelegător, a adormit singur şi mi s-a părut mulţumit de faptul că i-am spus adevărul. Alte dăţi se trezea, se dădea jos din pat şi venea după noi la bucătărie. Era tare dezamăgit atunci că plecăm tiptil de lângă el şi-l lăsam singur.

Inclusiv când eram cu el în spital şi mă întrebă când plecăm acasă sau ce urmează să se întâmple, alegeam să-i spun adevărul şi era foarte cooperant deşi nu mereu primea răspunsurile dorite.

De ce am ales aşa? De multe ori copiii şi nu doar ai mei, mi-au demonstrat că sunt foarte inteligenţi, isteţi şi au o memorie fenomenală aşa că dacă prima dată îi spui o minciună, a doua oară îi spui altceva şi tot aşa, în mintea lui se vor naşte nişte semne de întrebare şi treptat îşi va pierde încrederea în ceea ce i se spune. Nu mai pun la socoteală că mi se pare tare obositor să ţin minte toate micile minciuni spuse.

Desigur, când cei din familie încearcă să-l păcălească, mă împotrivesc. Matei l-a rugat pe unchiul Puiu să meargă cu el acasă ca să mai deseneze împreună. Unchiul îi spune: “Da, du-te cu mami acasă ca mai târziu vin şi eu şi desenăm...” Ei, păi dacă eu l-aş lăsa să-l păcălească, m-ar întreba toată ziua şi câteva zile după, când vine Puiu sau de ce nu a venit... Mai bine îi explic eu că unchiul este obosit după altă vizită făcută şi că se duce acasă să se odihnească şi că va veni altădată.

Mai am o minciună la care trebuie să renunţ... ultima. Cea că şi Maria merge la grădiniţă, când de fapt ea stă acasă cu mami, dar la cât este Matei de gelos şi cât îi place să stea cu mami, este cam greu să recunoaştem că stăm ca fetele acasă, noi singurele.

Voi cum faceţi, dragi mămici? Vă folosiţi de mici minciunele nevinovate pentru a uşura treaba sau folosiţi crudul şi tăiosul adevăr? Ce minciuni mai inventaţi?

8 comentarii:

  1. Foarte interesant articolul... Noi suntem mici deocamdata ( 1 an jumatate ) dar cand va mai creste si va intelege optez tot pentru adevar ( atat cat se poate :P )

    RăspundețiȘtergere
  2. Teroarea copilăriei mele... :)) N-am iertat-o nici azi pe mama...

    RăspundețiȘtergere
  3. foarte interesant articolul,de meditat,ma voi intoarce sa il citesc cand Alex va avea varsta de a intelege ceea ce ii spune mama..Si sper ca acesta va fi commentul nr667!o seara buna!Eugenia Asandi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, multumesc Eugenia. A fost comentariul cu numarul 667 :)

      Ștergere
  4. Oooo, da! Din pacate de cam prea multe ori inventez tot felul de minciunele carora le tot pierd sirul caci sunt o mincinoasa extrem... de lipsita de talent. Uneori, obosita de insistentele si de incapatanarea (fireasca varstei) de a accepta o explicatie rezonabila, inventez pe loc o minciuna mai "de efect" . Dar toate se intorc impotriva-mi, normal, si ma ataca; "Mi-ai spus ca atunci cand...vom merge/face/cumpara...M-ai mintit, deci! Esti rea!...etc" Nu-mi pica tocmai bine!:( Articolul acesta mi-a aprins puternic beculetul care pana acum era pe "lampa de veghe". Adica stiu ca nu e bine ce fac dar ...mai tarziu o sa incerc si altfel. Multumesc, Roxana! Adriana C.

    RăspundețiȘtergere
  5. ma bucur ca in sfarsit chiar tu ai recunoscut ca este mult mai bine sa spunem adevarul si ca atata timp cat ne vom trata copiii ca niste adulti vor fi si mai intelegatori.partea cu rudele,prietenii sau cunostintele nici eu nu sunt de acord sa-mi minte(pacaleasca )propriul meu copil si evit cat de mult pot aceste situatii.felicitari pentru articol!

    RăspundețiȘtergere
  6. Exact cum a scris Andrei: teroarea copilariei. De ce sa mintim? Ai constatat singura ca pruncii nostri nu sunt prosti si usor de dus cu presul, iar minciunile repetate nasc confuzii si neincredere. Adevarul, chiar daca doare, este cel mai bun pentru o dezvoltare psihologica buna.

    RăspundețiȘtergere

 
Doi Iepurasi © 2012 | Designed by Canvas Art, in collaboration with Business Listings , Radio stations and Corporate Office Headquarters