Activitati la gradinita - grupa mica

Pictura

Activităţi la grădiniţă în luna noiembrie - grupa mică

Pictura

Coloram

Coloram

Pictura

Lipire

Creionul te roaga sa colorezi merisorul

Creionul te roaga sa colorezi morcovelul

Coloram

Lipim

Unde se afla florile? Deseneaz-o pe cea din vaza.

Coloreaza doar merele de langa cosulet

continuare »

Activitati la gradinita - grupa mica

Activităţi la grădiniţă în luna octombrie - grupa mică

Formează mulţimea mingiuţelor albastre prin încercuire

Completează desenul cu elementele lipsă şi colorează desenul

Completează desenul cu elementele lipsă şi colorează desenul

Colorează grupa de obiecte mari

Decorăm şi colorăm desenul

Formează mulţimi de frunze de aceeaşi formă şi colorează-le cu galben

Colorăm frunzele în culori de toamnă

Mânuţa mea - tehnica amprentei

Mânuţa mea - tehnica amprentei

continuare »

Bebe se trezeste des noaptea si cere mancare?

Tocmai reuşisem cu Matei să ne trezim noaptea la intervale mai mari de timp pentru a mânca şi mă bucuram de puţină odihnă, când parcă zici că l-am deocheat. Începuse să se trezească nervos, înfometat, parcă era sac fără fund. Şi aşa se născuse cu 3,750 kg şi cu cât mai luase în greutate lunile următoare era un bebe dolofan, acum parcă nu-i mai ajungeau biberoanele. 

După câteva zile şi mai ales nopţi aşa, soţul a intrat pe net şi a găsit o explicaţie la această poftă de mâncare a lui fisu’... puseu de creştere. Atunci eu una m-am liniştit. Mă nemulţumea mai mult faptul că nu înţelegeam ce se întâmplă, decât că trebuia să ne trezim mai des şi că eram nedormiţi. Fiind primul copil şi neavând experienţă, îl şi învăţasem să adoarmă plimbat, aşa că după un biberon măsurăm cu piciorul garsoniera până adormea flăcăul.

Dacă ţi se întâmplă ca bebeluşul să se trezească de 2-3 sau mai multe ori pe noapte, să-ţi ceară mâncare si îţi dă impresia că nu se mai satură, nu te îngrijora! Este un puseu de creştere, adică o etapă în care creşte cu o viteză mai mare decât în alte etape. 
Eu pe Matei l-am alăptat doar trei luni de zile, iar când am observat primul lui puseu de creştere era deja trecut pe lapte praf, aşa că nu mi-am făcut probleme că nu ar mai fi hrănitor laptele meu. Tu, dacă îl alăptezi, fă-o în continuare, căci nu există lapte matern care să nu fie bun sau hrănitor. Cu Maria am avut mai multă experienţă şi pe ea am alăptat-o atât timp cât am dorit eu, fără probleme. Cu cât îţi cere şi pui copilul mai des la sân, lactaţia va fi stimulată şi vei face faţă cu brio acestui apetit crescut al pofticiosului.

De unde credeai că l-ai adus la un orar de alăptat cât de cât regulat acum pare imposibil de săturat. Dacă un programul obişnuit de masă presupune alăptarea la aproximativ trei ore, în timpul perioadelor de creştere rapidă, bebeluşul cere mâncare la două ore sau chiar la fiecare oră. 

Bebeluşii îşi triplează, în general, greutatea în primul an de viaţă, dar această creştere considerabilă în greutate nu are loc în mod constant, ci se face în salturi. Când îl vedeam pe Matei cum creşte şi nu-i mai vin body-urile în doar câteva zile, credeam că mi se pare mie sau că au intrat la apă, lucru mai puţin posibil nefiind la prima spălare... Aşadar, dacă şi ţie ţi se pare că bebeluşul tău a crescut peste noapte, trebuie să ştii că nu este doar o iluzie creată de subconştientul care vrea ca bebeluşul să crească cât mai repede şi nici hainutele nu au intrat la apă, ci el chiar s-a facut măricel.

În teorie, perioadele de puseu de creştere, îşi pot face simţite efectele oricând pe parcursul primului an de viaţă. De cele mai multe ori, prima perioadă de creştere galopantă este traversată în primele trei săptămâni de viaţă. Următoarea etapă de creştere galopantă are loc între săptămâna a şasea şi săptămâna a opta. Pe primele eu nu le-am observat la Matei, sinceră să fiu, confundându-le cu mesele normale ale bebeluşului mic. Celelalte perioade apar, în principiu, în lunile a treia, a şasea şi a nouă. Deşi obositoare şi frustrante, în aceste perioade se stimulează lactaţia şi ca o altă parte bună, ele durează doar câteva zile, astfel încât viaţa îşi reia cursul normal relativ repede, bebeluşul revenind la programul normal de somn şi masă.

Bebeluşul poate deveni agitat în timpul alăptării, apucă sânul apoi îl lăsă pentru a-l apuca din nou, făcând-o nervos, pentru că vrea mai mult lapte şi uneori lactaţia nu ţine pasul cu poftele sale.

Pentru a face faţă acestor perioade cât mai uşor, asigură-te că bei multă apă, pentru a fi hidratată şi nu în ultimul rând cere ajutorul soţului şi familiei în ceea ce priveşte treburile casnice şi pregăteşte-te psihic să faci faţă provocării din cele câteva zile cât durează puseul de creştere. Nu uita că stresul tău poate influenţa lactaţia.

Orice ai face, nu te lăsa descurajată şi nu renunţa la alăptat!

continuare »

Invatam regulile de circulatie - planse de colorat

Tot mai multe accidente rutiere văd în fiecare zi, atât la televizor cât şi pe stradă. Încă de mic i-am explicat lui Matei câteva reguli esenţiale privind siguranţa în trafic şi când va mai creşte puţin Maria, voi proceda la fel şi cu ea.

Când merg pe stradă cu Matei, îi arăt pe unde are voie să traverseze, că există locuri marcate, treceri de pietoni sau pe „zebre” şi că doar pe-acolo traversăm, că nu trebuie să alerge şi că înainte de a traversa prin locurile marcate, este obligatoriu să se asigure dacă nu cumva se apropie maşini şi dacă acestea încetinesc sau nu. Sinceră să fiu, având în vedere numărul persoanelor lovite pe trecerea de pietoni, prefer să îi învăţ să traverseze atunci când maşinile efectiv opresc la trecerea de pietoni sau unde sunt şi semafoare montate.

O problemă este aceea că, copiii sunt mai scunzi decât noi adulţii şi nu pot vedea peste maşini, arbuşti, şi alte obstacole, iar la noi a devenit se pare o regulă ca maşinile să fie parcate la fiecare colţ de stradă. Mai sunt şi alţi factori ce trebuie luaţi în considerare şi anume că văzând maşina, copiii presupun că şi conducătorul auto îi vede pe ei şi se pot angaja în traversare într-un moment neprielnic şi de asemenea ei nu pot aprecia corect viteza şi cred că şoferul poate frâna instantaneu.

I-am spus lui Matei că are voie să meargă numai pe trotuare, iar acolo unde acestea lipsesc, să circule pe marginea străzii, pe partea stângă a sensului de mers în aşa fel încât să vadă vehiculele care vin din faţă şi să fie la rândul lui văzut de conducătorii acestora. Acum nici pe trotuar nu mai eşti în siguranţă, aşa că în fiecare zi îl învăţ, uneori şi cu exemple concrete să fie atent la maşinile care sunt parcate pe trotuar şi pot pleca oricând de pe loc şi de asemenea, să fie atent, deoarece în unele locuri există ieşiri din garaje direct pe trotuar.

Consider absolut obligatoriu ca noi să respectăm de fiecare dată regulile de circulaţie, deoarece educaţia se face mai ales prin exemplul nostru, al părinţilor şi bunicilor şi mai puţin prin cuvinte, aşa cum am mai subliniat şi în alte cazuri.

Pentru cei mici, care au început grădiniţa şi încep să înveţe primele noţiuni despre siguranţa în trafic, am pregătit câteva planşe de colorat, pentru a le oferi un mod cât mai plăcut de a învăţa aceste reguli.

 

continuare »

Planse de desenat si colorat

Iată dragi mămici câteva planşe frumoase pentru cei mai talentaţi artişti care merg la grădiniţă.

Sunt planşe cu ajutorul cărora copiii pot învăţa şi noţiuni despre familie, sunt planşe pentru desenat cu fetiţe şi băieţi.

Spor la treabă!

continuare »

Bunele maniere la copii

Internarea în spital cu Matei şi apoi tot ce a urmat pentru a-l pune pe picioare, plus alte vizite la doctor şi probleme de sănătate cu Maria, m-au cam epuizat şi sistemul meu nervos nu au mai reacţionat aşa cum aş fi vrut eu.
Nici cu cei mici nu am mai avut aceeaşi răbdare ca până atunci. Şi cu cât vede că nu-mi place ceva şi că reacţionez, cu atât Matei face mai mult acel lucru, pentru a-mi testa limitele şi pentru a atrage atenţia asupra lui şi a fi băgat în seamă cât mai mult. Nu că i-ar lipsi atenţia mea, dar niciodată nu este de ajuns pentru el. Aşa că dacă m-a călcat sănătos pe picior, o va mai face cel puţin o dată. Dar m-aş bucura dacă ar exersa şi cererea scuzelor. Aş şti că-mi sacrific un pantof de dragul educaţiei...
Imi amintesc că în copilărie, fusesem educată să spun “sărut mâna” de fiecare dată când mă întâlneam cu vecini sau simple cunoştinţe de prin cartier. Mă plimbam cu mamaia mea, care nu mă auzea mereu când salutam şi mă punea să repet, chiar dacă cealaltă persoană îi confirma că salutasem. Acest lucru nu-mi făcea deloc plăcere.
Timpul, viaţa mi-au arătat încă o dată că “vorba dulce mult aduce” şi că politeţea poate deschide multe uşi.
Dar cum îmi pot învăţa copiii bunele maniere?
Copiii învaţă prin repetiţie. Asta nu înseamnă că trebuie să-i repet jumătate de oră cuvântul “mulţumesc”.
Am început cu amândoi copiii, încă de mici să le vorbesc politicos, să le cer obiecte spunând “te rog” şi apoi “mulţumesc”. Maria, la un an şi cinci luni, înţelesese şi folosea corect cuvântul “pardon”. Aşadar, nu te gândi că este prea mic şi nu înţelege, vorbeşte-i aşa cum vrei să vorbească el mai târziu.
În primul rând noi ca părinţi suntem un model de conduită pentru ei. Prin exerciţiu zilnic învaţă acest comportament civilizat, devenind apoi obişnuinţă pentru ei.
Dacă încercăm să ghidăm copilul după deviza:” Faci ce spun eu, nu ce fac eu”, sau ” Faci ce spun eu, că aşa vreau eu" nu o să obţinem niciodată ceea ce ne dorim de la el.
Copilul preia exemplul familiei şi imită comportamentele părinţilor sau ale fraţilor mai mari, cum este cazul Mariei.
Dacă eu nu îmi cer scuze sau nu spun pardon când vreau ca cineva să-mi facă loc, dacă nu pun mâna la gură când strănut, nu pot să le impun asta copiilor mei, pentru că nu vor înţelege de ce ei trebuie să se poarte aşa.
Copilul trebuie lăudat şi recompensat când dă dovadă de bune maniere. Le arăt mulţumirea şi fericirea atunci când ei se comportă aşa cum îi învăţ. Când Matei se mai alintă sau cine ştie ce alte motive o mai avea şi nu-mi cere lucruri spunând “te rog”, îi atrag atenţia că acel comportament mă nemulţumeşte şi că o altă formulare m-ar face mai receptivă la doleanţele lui. Poate uneori face acest lucru tocmai pentru a controla reacţia mea şi a se asigura că aşa trebuie să vorbească pentru a primi ceea ce doreşte.
Nu trebuie să ne enervăm pe copil când greşeşte sau când uită, deoarece nu se naşte cu un pachet de cunoştinţe, ci le capătă pe parcursul vieţii prin exemple şi prin repetiţie. O atitudine pozitivă, este în orice situaţie şi una constructivă. Nu trebuie să-i reproşăm că a greşit sau să-l corectăm de faţă cu alţi copii sau persoane străine, deoarece simţindu-se jenat, poate avea o reacţie negativă şi opusă faţă de regulile pe care încerci să îl înveţi.
Cu cât înaintează în vârstă copiii reuşesc să cântărească singuri şi să reflecteze asupra unor situaţii concrete întâlnite la locul de joacă, la grădiniţă, pe stradă sau în familie, dar au nevoie de timp pentru a reflecta şi asimila fiecare învăţătură primită.
Aşa cum ei exersează tot felul de lucruri noi pentru ei şi noi trebuie să exersăm răbdarea cu ei, aşa că mă odihnesc şi o iau de la capăt.

continuare »

Imaginatia copiilor

Mie îmi place mult o reclamă de la Kinder Surprise. Copiii în clasă, învăţătoarea desenează aparent un ou pe tablă şi îi întreabă pe copii ce reprezintă desenul ei. Fiecare răspunde cum că este altceva: un vapor, o maşină, o maimuţă, o păpuşă etc până ce învăţătoarea puţin dezamăgită spune “dar e un ou”. Nu întârzie şi replica copiilor: “Of, adulţii ăştia”. Păi da, căci noi luăm lucrurile prea în serios şi prea aşa cum sunt.
Cu cât ajung la vârsta la care încep să perceapă tot mai bine şi să înţeleagă lumea înconjurătoare, copiii îşi dezvoltă în acelaşi timp şi imaginaţia. Un rol important în dezvoltarea imaginaţiei îl au poveştile, desenele animate şi nu numai.
Copiii fac uz de imaginaţie şi atunci când se joacă.
Chiar dacă Matei are jucării multe, diverse şi complexe, îi place să îşi folosească şi imaginaţia. Acum două seri soţul meu râdea când îl auzea pe Matei spunându-mi “Ştefania” şi când mă corecta dacă eu mai greşeam şi în loc de Sportacus îi spuneam pe nume. Aşa ne-am jucat toată seara şi chiar şi de dimineaţă la locul de joacă. Se urca pe tobogan şi întreba: “cine are ajutor de mine?" (tradus...cine are nevoie de ajutorul meu?) şi îi răspundeam “eu am nevoie de ajutorul tău, nu am cu cine să mă joc.” Îşi dădea drumul pe tobogan şi venea să mă salveze de la plictiseală, pe mine, Ştefania. Nici nu m-am gândit vreo clipă la ce ziceau ceilalţi părinţi, căci eram tare prinsă de rolul primit.

Ieri după ce maşina de spălat s-a oprit şi am întins hăinuţele, Matei mi-a confiscat sacul de rufe şi a pescuit, de pe fotoliu, un somn mare, căci asta auzise că am gătit eu. Şi îi mai dădea drumul în apă, căci acolo era casa lui, apoi iar îl prindea. Şi a pescuit ceva timp până a venit Mariuca şi i-a luat săculeţul pentru a-şi interpreta şi ea rolul ei din poveste.

Imaginaţia îi ajută pe ei, printre altele, să-şi consolideze încrederea în sine. Cu ajutorul imaginaţiei, pot fi oricine îşi doresc, pot face că lucrurile să ia întorsătura pe care şi-o doresc în situaţiile pe care le inventează. El va fi mereu eroul şi învingătorul poveştilor lui, iar ea va fi mereu cea mai frumoasă şi elegantă prinţesă.

Am uitat să vă spun că de vreo trei zile, Maria merge prin casă cu pălăriuţa. O ia şi vine la mine să i-o pun frumos pe căpşor şi aşa se plimbă ţanţoşă prin toată casa.

continuare »

Planse de colorat

Pentru că cei mari încep şcoala şi cei mici grădiniţa, m-am gândit să vă pun la dispoziţie câteva planşe frumoase pentru cei mai talentaţi artişti.

Acestea sunt doar câteva, dar dacă cei mici se vor bucura de ele, zilele următoare voi mai posta şi altele.
Alege unul din desenele de mai jos şi scoate-l la imprimantă. Dă-i-l şi lasă-i imaginaţia să zboare! Astfel, învaţă multe lucruri noi şi, în plus, îi oferi acele clipe magice în care simte că face ceva nou şi minunat!
Eu îi dau lui Matei planşe şi creioane colorate, îl las să coloreze apoi vine şi-mi arată mândru desenul terminat.

Dacă ţi-au plăcut planşele, te rog distribuie această postare pentru a fi de folos şi altor mămici.

Spor la treabă mari artişti!

continuare »