Pentru Noul An îmi doresc sănătate
pentru copii, pentru noi şi pentru cei dragi şi să avem în continuare parte de
prieteni adevăraţi! Aşa vă doresc şi vouă!
Şi mi-aş mai dori... mai mult
timp, pentru a face tot ceea ce îmi propun sau o mai bună organizare a timpului
pe care-l am.
Vă mulţumesc tuturor celor care
mi-aţi fost alături în acest an şi vă aştept şi în 2013 pe blog! Vă îmbrăţişez!
Ora 14.50 acum trei ani, venea pe lume primul iepuraş din familia noastră. Dacă cineva m-ar fi pus să descriu cum aş vrea să arate băieţelul meu, aş fi spus decât blond şi cu ochi deschişi la culoare, dar când l-am văzut prima dată, am ştiut că exact aşa vroiam să fie.
Cum este viaţa ca părinte? Frumoasă şi aşa cum spunea soţul meu, nu mai ai timp să te plictiseşti. Ai o responsabilitate foarte mare pentru aceste sufletele mici şi fragile care îţi împlinesc viaţa. Ca părinţi suntem răspunzători atât de viaţa şi de bunăstarea, de hrana, de hainele, de somnul şi de cultura celor cărora le-am dat viaţă, cât şi de fericirea şi împlinirea lor viitoare.
Abia când am devenit mama am înţeles cu adevărat sensul vieţii. Am simţit aproape toate sentimentele pe care un om le trăieşte de-a lungul vieţii. O lege a lui Murphy suna cam aşa: “Nu-ţi cunoşti limitele răbdării până nu ai copii. Copiii le descoperă şi te vor împinge dincolo de ele.”
Când s-a născut Matei am simţit împlinirea, bucuria, dragostea şi speranţa de a păşi cu dreptul în această lume. La doar cinci zile, ne-am internat în spital, apoi câteva zile mai târziu a suferit prima intervenţie chirurgicală, iar frustrarea, neputinţa, speranţa şi-au făcut apariţia în sufletul meu. La doi anişori, a doua operaţie. Am sperat că va fi mai uşor, fiind mai măricel, până mi l-au pus în braţe într-o stare de inconştienţă şi agitaţie (poate sună ciudat), fără a-mi spune nimic. Am aflat de la mămici din spital, că pentru a-l trezi din anestezie îi injectaseră adrenalina, iar împreună cu perfuzia efectele erau mai violente. Din momentul îndepărtării perfuziei, Matei se liniştea. E cumplit să-ţi vezi copilul aşa, dar mereu alte mămici mi-au fost de ajutor când m-am simţit depăşită de situaţie şi le mulţumesc. De fiecare dată când a fost bolnăvior, am regretat că nu am ales să mă fac doctor, când ne jucăm aş fi vrut să fi fost un bun pedagog şi să-l învăţ tot ce trebuie să ştie, alteori chiar psiholog, pentru a-i clădi o personalitate frumoasă şi puternică. Dar am ales cea mai frumoasă şi grea meserie, cea de mamă.
Sentimentul de iubire faţă de copilul tău este mai presus decât orice.
Am vibrat la fiecare zâmbet, sunet, cuvânt, pas, propoziţie, întrebare şi realizare a lui.
Matei azi împlineşte 3 anişori. De dimineaţă m-am trezit cu fluturaşi în stomac, la gândul că am început o nouă etapă. Mergem la grădiniţă din toamnă, am trecut de faza "interzis între 0-3 ani";), suntem băiat mare.
Ştiam că viaţa noastră se va schimba, dar nu mi-am imaginat că va fi atât de frumos!
Tot ce-mi doresc este să-mi ţină Dumnezeu ambii copii sănătoşi şi să le dea puţin noroc. Şi aşa doresc tuturor copiilor.
Pe 15 august, creştinii ortodocşi şi catolici sărbătoresc Sfânta Marie Mare sau Adormirea Maicii Domnului. Urez pe această cale, "La mulţi ani şi fericire" tuturor celor care îşi serbează astăzi onomastică. Să fiţi sănătoşi şi bucuroşi!
“La mulţi ani, Maria!”... îi spun şi fetiţei mele pe care o iubeşte mami mult, mult de tot. Să ai parte de noroc şi de prieteni adevăraţi! Multă sănătate îţi doresc mami, tati, Matei, budi, mamaie şi tataie. Te iubim mult, frumoasa mea!
