Îmi place mult când aflu despre evenimente atât pentru mine cât şi pentru copii şi mai ales când există reduceri sau chiar gratuităţi.
Salonul de carte şi cadouri Bookfest de Crăciun se află la prima ediţie şi este primul eveniment cultural de amploare găzduit de noul sediu al Bibliotecii Naţionale Romane (pe Splaiul Unirii, vizavi de Tribunalul Bucureşti).
Organizat de Asociaţia Editorilor din România în parteneriat cu Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, Bookfest de Crăciun se va desfăşura în perioada 15 - 23 decembrie şi ne promite cele mai bune cărţi la cele mai avantajoase preţuri, dar multe alte idei de cadouri de Crăciun, întâlniri cu personalităţi culturale ale momentului, proiecţii de filme de artă şi evenimente pentru copii.
Ce mai puteţi găsi la Bookfest de Crăciun? Veţi găsi muzică, ornamente şi felicitări pictate manual, dulciuri şi multe altele.
20.000 de volume, sute de alte cadouri inspirate şi 40 de expozanţi sunt pregătiţi la parterul Bibliotecii Naţionale pentru a satisface cele mai exigente pretenţii.
În ceea ce priveşte oferta de carte, la salon vor fi prezente cele mai importante nume din lumea editorială, precum Humanitas, Curtea Veche, All, Rao, Longman sau Corint şi mulţi alţii, cu reduceri substanţiale!
Dar, în prim plan la această ediţie se vor afla copiii, care se vor putea bucura de cele mai frumoase cărţi pentru copii şi adolescenţi.
Pe frig şi ploaie m-am dus la
invitaţia Cristinei să-mi încălzesc sufletul cu puţină poezie, în cadrul
Festivalului Internaţional de Literatură desfăşurat la Bucureşti, în cadrul
Muzeului Ţăranului Român – Clubul Ţăranului. A fost cea de-a V-a ediţie a festivalului,
prima la care ajung eu şi prima în care a fost inclusă şi această seară a
poeziei.
Au fost invitaţi să citească din
poemele proprii şi să răspundă întrebărilor audienţei: George Szirtes din Marea
Britanie, Kei Miller din Jamaica dar care datorită vremii nu a mai putut ajunge
şi ne-a onorat cu poeziile sale prin intermediul internetului, Daniel
Boyacioglu un poet, rapper, artist şi dramaturg suedez de origine siriană,
Mircea Dinescu şi Marius Chivu. Amfitrion: Cosmin Ciotloş.
Fiecare a citit câteva poezii,
inclusiv Kei Miller prin Skype, Marius Chivu printre altele a citit o traducere
a unui lung poem dar frumos, scris de Daniel Boyacioglu. Daniel a avut o
interpretare rap sau slam-rap ceva de genul acesta a unei părţi dintr-un poem,
dar nu în engleză aşa că nu am înţeles nimic şi nu am fost impresionată.
Daniel Boyacioglu
George Szirtes
Maestrul Mircea Dinescu m-a încântat prin opera sa şi nu numai. A presărat şi
câteva povestiri spumoase aşa cum ne-a obişnuit, făcând întâlnirea cu dansul
foarte plăcută. Cu mari emoţii l-am întrebat dacă-i face plăcere să facem o
fotografie împreună şi am fost plăcut surprinsă când a acceptat cu drag şi
entuziasm.
Mi-au plăcut poemele, mi-a plăcut
George Szirtes deşi citeam pe blogul său câteva păreri de la festival şi
spunea: “I felt deeply unspectacular in all this but didn't care much. I do
what I do and I try to do it well. It seemed OK.” Mie mi s-a părut mai mult
decât OK, chiar spectaculos în sensul că important este ceea ce reuşeşti să
transmiţi, nu spectacolul pe care-l faci. Să nu spuneţi acum că fac referire la
Daniel Boyacioglu în general... Nu. Poemul tradus în romană mi-a plăcut
extraordinar, însă nu am înţeles cel de-al doilea moment al său, cel cu rap-ul.
Daniel Boyacioglu
S-au adresat o serie de întrebări,
inclusiv una despre "criza" în poezie şi anume, dacă dânşii consideră
că există o „criză a poeziei”.
Spre sfârşit s-au servit covrigi
şi vin roşu, în spiritul sărbătorilor.
Pentru a vă face o părere despre
poeziile serii, iată câteva:
Madhouse – de George
Szirtes
after Elias
Canetti
The point about the madhouse is that it's virile.
The point about the madhouse is that it sticks by its beliefs.
The point about the madhouse is that sanity is bourgeois.
The point about the madhouse is that no one is acting.
The point about the madhouse is that no one gets in
by simply being nice.
The point about the madhouse is that it liberates the spirit.
The point about the madhouse is that
you
can think just what you like there.
The point about the madhouse is that anyone can enter.
There's nothing special about the madhouse,
people
come and go all the time.
There's nothing threatening about the madhouse,
we
are all of us dying.
There's nothing terminal about the madhouse:
you
go along for the ride.
There's nothing sad about the madhouse:
weeping
and gnashing of teeth, that's nothing.
There's nothing mad about the madhouse, it is sanity by default.
We are sane by default, we are mad by design,
but
the mad are more admirable.
Admirable is the ape, the bulbul,
the
mitochondria, the swelling of the larynx,
Admirable the orchid, the garlic, the fire inside the shut book,
Admirable the cry of the tortured,
the
lost voice of the nightingale, the laughter
in everything ostensibly sane but tending towards madness
such as sunlight, the slow rain, each pendulous drop, the wide road,
the brimming eye, shadows, picnics, public conveyances, thunder.
Nature is a madness with a method and all the madder for that.
Culture is a madness everyone inherits.
Science is a madness in love with numbers, the perfect amour fou.
Health is a madness that shifts from minute to minute, gesundheit!
Money is madness that fills your pockets
and
leaves a silver slugtrail in the garden.
The point about the madhouse is not to describe it.
The point about the madhouse is not to change it.
The point about the madhouse is to live there
to accustom yourself to its immaculate manners
to dwell in the house of the Lord for ever
with the prophet, the poet, the dwarf, the scholar, the fire.
My Father’s Eyes in Old Age – de George Szirtes
Eyes may be windows and, look!
his have been left flapping open.
Through the window a room
of which there is only the evidence
of semi-darkness and guess-work.
I am wary of those eyes
in case they are mine
in case they tell me everything
about the solitary affair
of being who is and am.
One day the room will have to be cleared
of both him and myself, the window be closed
and the curtains drawn,
those curtains always in evidence,
the semi-darkness, the privacy,
the drawing together, the flapping open,
and a voice, faintly audible, like a distant radio
from which I pick up the voices:
my father, my son.
Şi
câteva versuri din volumul lui Marius Chivu, cu părere de rău că nu am găsit şi
traducerea lui pentru poemul lui
Daniel Boyacioglu …
„Spune că e vântureasa de plastic / îmi şopteşte că are rochii de kiwi /
pulovere din lemn parfumat / o grădină de macaroane / şi plaje cu nisipuri
cuvântătoare [...] e vântureasa de plastic / şi înfulecă vigilenţă / vrea să
mângâie păsări gravide / ceva e nelalocul lui îmi şopteşte /
nedumerită / când îi tai unghiile pentru a nu se răni / muşcă din flori în loc
să le miroasă / şi plânge când o-ntreb / oare tu mai visezi?”.
Pe Mircea Dinescu vă invit sa-l urmariti intr-un film scurt postat de
Cristina.
Ca o
încheiere vă spun că acest Festival Internaţional de Literatură reprezintă un
bun prilej pentru cititorul român de a cunoaşte faţă în fată nume importante
ale literaturii contemporane, de a le adresa întrebări, are un mare plus şi
deoarece scriitori occidentali sunt invitaţi şi acceptă să vină la Bucureşti
pentru a ne cunoaşte şi a se face cunoscuţi. Ce m-a surprins plăcut, a fost
faptul că acest festival este un proiect independent, dar care se bucură de un
real succes. Anul viitor mă
voi informa din timp şi vă voi anunţa următoarea ediţie.
Singurul târg de carte destinat exclusiv copiilor, miniLibri, se
desfăşoară anul acesta între 7 şi 9 decembrie în Plaza România.
Intrarea este liberă, iar iubitorii de lectură vor avea ce să aleagă:
cele mai frumoase cărţi pentru copii, softuri educaţionale şi e-readere.
Cei prezenţi la miniLibri vor putea participa la jocuri, concursuri amuzante
şi tombole cu premii. Târgul va fi deschis între orele 10.00-22.00, timp în
care copiii vor putea veni cu cărţi de acasă fiind încurajaţi să le schimbe
între ei sau să le doneze pentru biblioteci rurale.
Vor exista ateliere de
imaginaţie – activităţi de scris şi ilustrare poveşti, dar şi o expoziţie cu
vânzare – obiecte decorative create de copiii de la Grădiniţa Bambi.
Nici în acest an, la cea de-a şasea ediţie a târgului, nu vor lipsi
vedetele, care vor veni să citească sau să reinventeze poveşti cu ajutorul
celor mici.
Scopul acestui târg este să stârnească interesul copiilor pentru citit şi să
transforme lectura într-un mijloc de relaţionare între părinţi şi copii.
"Toate fondurile obţinute din donaţii şi sponsorizări vor fi investite
în continuarea programului "Un start bun în viaţă". Obiectivul
acestui program este de a organiza servicii de educaţie timpurie de calitate,
în parteneriat cu autorităţile locale, în zone urbane cu economie slab
dezvoltată, cu populaţie mixtă din punct de vedere etnic.", spune Carmen
Lică, director executiv CEDP Step by Step, organizator miniLibri.
Târgul de carte miniLibri este organizat de: Centrul Step by Step pentru
Educaţie şi Dezvoltare Profesională, Grădiniţa Bambi, Şcoala Step by
Step, Centrul 2 FasTracKids şi este susţinut de Plaza România.
Partenerii media sunt: 24-FUN, Adevărul, Centrul Vechi, Clopoţel.ro,
Copilul.ro, Dilema Veche, Europa FM, Eva.ro, Grădiniţe.com, Ioana, Itsy Bitsy,
Ring, Revistatango.ro, Sfatulpărinţilor.ro, Superbebe.
Dragi consumatori de carte, a început din 7 noiembrie, cea de-a XV-a ediţie a celui mai mare târg de carte cu discount din Bucureşti, Kilipirim.
Ca de obicei, târgul va fi găzduit de Galeria Dalles şi va reuni peste 30 de edituri romaneşti şi străine, care îşi vor primi cititorii cu pachete promoţionale şi discounturi de până la 70%. Tot ce vreţi în materie de carte veţi găsi aici: beletristică, hobby, ştiinţă, carte pentru copii, artă, arhitectură, design şi multe altele pe care le veţi descoperi pe parcursul celor 5 zile ale târgului.
Vor fi organizate conferinţe, seminarii şi workshop-uri despre: homeopatie, aromaterapie, cristaloterapie, dispozitive de protecţie energetică etc.
Organizatorii vă invită să degustaţi câteva vinuri româneşti rare şi să savuraţi arome fine de ceai sau cafea. Intrarea este liberă şi vă invit cu drag să participaţi la acest târg deschis până în data de 11 noiembrie, inclusiv! Deschis zilnic între orele 10:00 şi 20:00.
„Cepelică era fiul bătrânului Cepeloi şi avea nu mai puţin de şapte fraţi: pe unul îl chema Ceapăverde, pe altul Cepeluţă, pe celălalt Cepuşoară şi aşa mai departe, nume, fireşte, cum nu se poate mai potrivite pentru mlădiţele unei prea cinstite familii de ceapă.“
Aşa începe povestea care ne deschide poarta spre o grădină secretă, unde fructele şi legumele prind viaţă şi trec prin aventuri de negândit. Peste această lume fantastică şi colorată, forfotind de personaje simpatice şi ciudate (cavalerul Pătlăgică, cumătrul Afină, baronul Portocală, mister Morcovely, Ridichiuţa, contesele Cireşiamare) domneşte prinţul Lămâie – o acritură! – Cu armata lui de Lămâiaşi.
Acuzat de prinţul cel hain pentru vina de a-l fi călcat pe bătătură, bătrânul Cepeloi ajunge în închisoare, iar Cepelică, ajutat de moş Dovleac, meşterul Strugure, lelea Lubeniţă, Căpşunica şi Cireşel, pune la cale un iscusit plan de evadare. Dar până să le reuşească isprava, prietenii noştri trec printr-o groază de peripeţii, pe care Gianni Rodări le-a însemnat conştiincios într-o carte frumoasă, ca să le poată citi toţi copiii.
Ieri, la Librăria Humanitas Kretzulescu am fost prezentă împreună cu Iepuraşul Matei la lansarea volumului „Aventurile lui Cepelică “de Gianni Rodări.
După 55 de ani de la publicarea lor în limba română, Aventurile lui Cepelică, într-o ediţie superb ilustrată, îi vor bucura iarăşi pe cei mari şi cei mici.
Invitaţii Ioana Nicolaie, Iustina Croitoru şi povestitorul, îndrăgitul
Magician sau pe numele sau Marian Râlea, au citit şi au prezentat cartea
pentru părinţi, dar mai ales pe înţelesul copiilor.
Prinşi în povestire, copii au participat la prezentare răspunzând care mai de care la întrebări despre personajele cărţii apoi s-au întrecut în a realiza un portret cât mai reuşit al lui Cepelică.
Koh-I-Noor a pus la dispoziţie copiilor creioane colorate şi alte rechizite pentru realizarea desenelor, care vor fi postate zilele următoare pe www.talentedenazdravani.ro.
Marian Râlea, “Magicianul” cum îmi place mie să-i spun şi cum cred că a rămas în sufletul multora, a venit pregătit la eveniment cu un coş plin de legume si fructe proaspete, eroi ai cărţii, cărora copii le-au dat viaţă desenându-le ochişori, năsuc şi guriţă şi echipandu-i cu pelerine. Matei a primit de la Magician un dovlecel şi l-a desenat cum a ştiut el mai bine.
La sfârşitul evenimentului, copiii au primit autografe de la mult îndrăgitul Marian Râlea.
Aşa cum probabil v-aţi obişnuit şi voi, compania Avon Cosmetics a fost alături de copii şi de părinţi cu produse din gama Kids, fiecare copil primind un cadou la plecare. Chiar şi pentru voi, cititorii fideli ai blogului, compania Avon Cosmetics a pregătit cadouri. Fiţi cu ochii pe noi căci vom anunţa un concurs zilele următoare.
Ieri am ieşit la cumpărături cu Matei. După ce m-am aşezat la rând la casa de marcat, Matei a văzut un răftuleţ cu ciocolăţele. S-a dus, a luat una şi s-a întors spre mine să mă întrebe, prin semne, dacă o poate lua. Am dat negativ din cap, a lăsat-o acolo, apoi s-a jucat la raft aşezându-le mai frumos. O doamnă de la rând îmi spune: “sunteţi o mămică fericită fiindcă vă ascultă...” Să nu credeţi că este mereu aşa, când este puţin obosit sau când apar bunicile, totul se schimbă, în încercarea de a atrage cât mai multă atenţie asupra lui.
În încercarea de a înţelege şi a gestiona cât mai bine divergenţele, accesele de furie care apar între noi şi copii citesc cărţi şi articole ale unor psihologi cu mai multă experienţă decât mine.
Am început să citesc una din cărţile despre care vă spuneam într-o postare recentă şi anume “Între părinte şi copil” a Dr. Haim G. Ginott. Vă spun că este senzaţională, uşor de lecturat, nu cu termeni complicaţi ci cu sfaturi şi exemple atât “de bun simţ” cum îmi place mie să spun, încât te miri de ce nu ai gândit şi nu ai făcut şi tu aşa, până să te apuci să o citeşti...
Începe tare frumos: “Nici un părinte nu se trezeşte dimineaţa cu gândul de a-i face viaţa copilului său un iad. Nici o mamă şi nici un tată nu spun: “Astăzi o să ţip la copilul meu, o să-l cicălesc şi o să-l umilesc ori de câte ori pot.””
Şi eu îmi propun în fiecare seară la culcare, când analizez ziua ce a trecut şi chiar dimineaţa când mă trezesc, să fie mai multă linişte şi înţelegere la noi în casă, însă uneori războiul nedorit izbucneşte.
Unora le place să creadă că numai un părinte în neregulă reacţionează în moduri nocive pentru copil. Din nefericire, chiar şi părinţii iubitori şi afectuoşi, bine intenţionaţi, uneori învinovăţesc, acuză, ridiculizează, ameninţă, mituiesc şi pedepsesc. De ce? Deoarece nu mereu reuşim să ne stăpânim pornirile, din motive de oboseală, de stres datorat grijii zilei de mâine şi nu realizăm câtă putere de distrugere au cuvintele aruncate asupra copiilor noştrii.
Spunem cuvinte auzite la părinţii noştrii, care ne-au rămas întipărite, lucruri pe care, analizând, clar nu am fi vrut să le spunem şi nici pe un ton ridicat.
Dr. Haim ne propune să ne comportăm cu copilul nostru precum cu un musafir. Este un exerciţiu bun, de respectare şi acceptare a persoanei de lângă tine. La un musafir care pleacă de la tine, uitându-şi umbrela, nu ţipi “Ce-i cu tine? De fiecare dată când vii în vizită uiţi câte ceva... De ce nu te porţi ca sora ta...? Ea ştie să se comporte într-o vizită! Ai 44 de ani. Când o să înveţi?! Nu sunt servitoarea ta, să strâng tot ce laşi în urmă! Pun pariu că ţi-ai uita şi capul dacă nu ţi-ar fi înşurubat de umeri!” Nu am ţipa aşa, ci am spune zâmbitori: “Uite-ţi umbrelă, Alice!” – fără a adăuga “gură-cască ce eşti!”
Eu am auzit de multe ori “Nu cărţile cresc copii, ci mamele” sau “Unui copil, tot ce-i trebuie este dragostea părinţilor”... Autorul explică: Iubirea nu e de ajuns. Intuiţia nu e suficientă. Părinţii buni au nevoie de calificare – şi aceasta este temă principală a cărţii.
Ca şi în cazul unui chirurg... degeaba are cea mai bună intenţie, sau chiar te iubeşte sincer, dacă nu are şi pregătirea necesară. Nu ne-am lăsa pe mâna lui pentru o operaţie, doar pentru că ştim ce sentimente nutreşte pentru noi.
Copiii, ca şi adulţii, când nu ştiu ce să facă faţă unui lucru, devin furioşi şi îi învinovăţesc pe alţii pentru situaţia lor dificilă şi frustrantă. Vă daţi seama câte astfel de momente au ei acum la început, când totul în jur este nou, necunoscut şi uneori înspăimântător. Ei au nevoie de noi, părinţii, pentru a-i ajuta să-şi recunoască sentimentele, să îi învăţăm să şi le exprime. Părinţii, ar fi util să audă şi să înţeleagă sentimentele de frică, neajutorare şi uneori de disperare, ascunse în spatele crizelor de furie ale copiilor. Doar când se simt în ordine, copiii pot să gândească limpede şi să acţioneze corect. Doar atunci stau atenţi, liniştiţi, capabili să asculte ceea ce le spunem noi.
Sentimentele copiilor, bune sau rele, trebuie confirmate de părinte, acceptate, iar comportamentele copilului trebuie limitate. În momentul în care te simţi acceptat, atât ca şi copil cât şi ca adult treci mai uşor peste ceea ce simţi, îţi accepţi şi tu sentimentele trăite.
Principiile de comunicare afectuoasă, înţelegerea şi empatia, ţin cont de afectivitatea copilului şi sunt aplicabile indiferent de vârstă, desigur după ce a început să vorbească. Şi poate surprinzător, sunt valabile şi în relaţia de cuplu sau dintre oricare doi adulţi.
Exemple veţi găsi cu duiumul în carte.
“Să presupunem că ne aflăm într-una dintre acele dimineţi în care totul pare să meargă anapoda. Telefonul sună, bebeluşul plânge şi, înainte să-ţi dai seama, pâinea prăjită s-a ars. Soţul aruncă o privire la prăjitor şi spune: “Doamne, când o să-nveţi să prăjeşti o felie de pâine?” Cum reacţionezi?
A. Îl plesnesc peste faţă cu felia de pâine prăjită!
B. Îi zic “Fă-ţi dracului pâinea prăjită singur!”
C. Aş fi atât de jignită încât n-aş putea decât să plâng...”
Ce sentimente v-ar trezi soţul? Furie, ură, resentimente faţă de el.
Dar dacă soţul ar fi spus: “Doamne, ce dimineaţă proastă ai, scumpa mea - copilul, telefonul şi acum pâinea prăjită...”
Te-ai simţi altfel. De ce? Te simţi recunoscătoare că nu eşti criticată.
Alt exemplu:
“Anita, opt ani, vine furioasă de la şcoală:” Nu mă mai duc niciodată acolo!”
Mama: Pari foarte supărată. Vrei să-mi spui ce s-a întâmplat?
Anita: Profa mi-a rupt lucrarea. M-am chinuit atâta şi ea doar s-a uitat şi pe urmă a rupt-o!
Mama: Fără să te întrebe nimic? Nu mă mir că eşti aşa de supărată!
Mama Anitei s-a abţinut de la alte comentarii său întrebări. Şi-a dat seama că pentru a-şi ajuta fiica să-şi calmeze furia trebuie să-i arate înţelegere şi empatie.”
Putem face acest exerciţiu cu cei din jur şi cu copiii noştrii, iar în scurt timp va deveni obişnuinţă. Comunicarea între noi se va îmbunătăţi.
Conversaţia cu copiii este o artă fără egal cu reguli şi semnificaţii proprii. Mesajul copiilor este adesea codificat şi trebuie descifrat.
“În prima zi la grădiniţă, când mama ei încă nu plecase acasă, Nancy, cinci ani, a privit picturile de pe pereţi şi a întrebat cu voce răsunătoare: “Cine a făcut tablourile astea urâte?” Mama lui Nancy s-a simţit prost. S-a uitat dezaprobator la fetiţă şi a zis repede:” Nu e politicos să spui că picturile sunt urâte când sunt aşa de drăguţe.” Educatoarea, care a descifrat înţelesul întrebării, a zâmbit şi a zis: “Aici nu trebuie să pictezi frumos. Poţi să faci picturi proaste dacă aşa ai tu chef.” Pe chipul lui Nancy a apărut un zâmbet larg, căci avea răspunsul la întrebarea ei secretă:” Ce se întâmplă cu o fetiţă care nu pictează prea bine?”... Nancy a luat o maşinuţă de pompieri stricată şi a întrebat plină de importantă:” Cine a stricat-o?” Maică-sa a intervenit:” Ce-ţi pasă cine a stricat-o? Tot nu cunoşti pe nimeni aici.” Înţelegând întrebarea şi că pe Nancy de fapt o interesa ce păţeau copiii care stricau jucării, a dat răspunsul:” jucăriile există ca să te joci cu ele. Câteodată se strică, e normal.” Atunci fetiţa a realizat că nu este în pericol şi că poate rămâne liniştită cu educatoarea cea nouă.
Merită făcut acest exercitiu. Când copiii simt că au fost înţeleşi, se creează o intimitate în relaţia cu părintele, iar iubirea lor se adânceşte.
Vă voi mai vorbi despre acestă carte, dar într-o altă postare, căci sunt multe de spus, iar copiii noştrii merită tot ce-i mai bun.
Într-o zi frumoasă ca cea de astăzi, ne-am întâlnit mai mulţi părinţi şi câţiva bloggeri pe nişa de parenting, pe terasa Librăriei Humanitas Kretzulescu din Calea Victoriei nr. 45, ca să vorbim, să descoperim, sau chiar să redescoperim cărţile din colecţia “Cărți bune pentru părinți buni”.
Aceasta este o serie de volume destinate părinților și bunicilor, volume alese cu atenţie, pe care cititorii le-au apreciat, iar dovadă stă faptul că ele au trebuit republicate.
Acum apar ca o mini serie unitară, pentru noile generaţii de părinţi şi de bunici buni.
Alice Ene, reprezentant al editurii Humanitas, a deschis discuţia şi apoi fiecare blogger invitat, a ales un titlu din această colecţie de 7 cărţi şi a prezentat-o aşa cum urmează:
Dedi Grigoriu – “Sănătatea copilului meu. Ghid de simptome şi îngrijiri” - Dr. David Haslam;
Ada Demirgian – “Cum devenim părinţi mai buni. Ghid practic” - Stanley Shapiro, Karen Skinulis ;
Dana Dragomirescu – “Copiii învaţă ceea ce trăiesc. Educaţia care insuflă valori” - Dorothy Law Nolte, Rachel Harris;
Cristina Hornoiu - “Ce le spunem copiilor şi adolescenţilor despre sex” - Meg Hickling;
Gabriela Ralea – “Educaţia copilului meu în 25 de tehnici (care nu dau greş)” - Meg F. Schneider;
Otilia Mantelers – “Între părinte şi copil. Ghid de comunicare afectuoasă” - Dr. Haim G. Ginott;
“Adolescenţi scăpaţi de sub control” - Dr. Scott P. Sells;
Fiecare carte are ceva a ei, prezintă o parte din problemele de care noi părinţii ne lovim în fiecare zi şi pe care trebuie să le rezolvăm, dar despre asta vă voi vorbi mai pe larg într-o altă postare.
Partenerii evenimentului, compania Avon Cosmetics, aşa cum ne-a obişnuit de fiecare dată, a oferit participanţilor cadouri utile, produse din noua gamă Avon Baby, destinată copiilor cu vârstă mai mare de 6 luni.
De asemenea, mămicile doritoare au avut parte ca şi mine, de un mic răsfăţ şi au fost machiate de un make-up artist cu produsele Avon.
Vă recomand cu drag această serie de cărţi, din care eu am ales să citesc pentru început două din cele şapte titluri şi anume “Intre părinte şi copil” şi “Ce le spunem copiilor şi adolescenţilor despre sex”, un subiect la care m-am gândit de multe ori cu groază şi nu am ajuns încă la o soluţie.
