Viata de dupa... Apocalipsa

Vine Apocalipsa! Vine?... Nu ştiu, dar am văzut oameni care şi-au făcut provizii şi au cumpărat obiecte pentru a-i ajuta să supravieţuiască Apocalipsei. Ei, dacă până pe 22 am avut o mică portiţă pentru a amâna curăţenia de Crăciun, iată că Apocalipsa anunţată nu şi-a făcut apariţia iar eu am fost nevoită să recuperez timpul pierdut.

Până pe 21 decembrie nu împodobisem decât bradul artificial primit cu tot cu globuri, beteală, luminiţe şi bomboane de la mama.

22 decembrie... prezentă să o ajut pe mama la ce avea de făcut prin casă şi la bucătărie. Am dat cu atât simt de răspundere cu aspiratorul că am făcut băşică la mână.
Acasă soţul spala geamuri, iar când am ajuns şi eu spre seară ne-am apucat de zugrăvit pereţii pe unde au colorat cei mici.

23 decembrie... crimă şi pedeapsă: spălat covoare, şters praful, spălat în cele două băi, bucătăria, spălat, uscat, călcat perdele şi draperii, spălat lustre si aplice şi nu în ultimul rând zugrăvit pereţii... partea a doua.;)

Îmi place mirosul de casă curată. Tot ieri l-am învăţat pe Matei “Bună dimineaţa la Moş Ajun “, iar acum aşteptăm Crăciunul şi pe Moş.

P.S. Soţul: “nu spune şi tu că spălam geamuri, zi că băteam covoare... sună mai bărbătesc...” Ei, când ai doi copii faci de toate atunci când poţi...

continuare »

Sunt mamica si mint cu nerusinare!

Sunt mămică şi mint cu neruşinare!
Suntem în Post şi tot mint! Păi ce să fac şi eu dacă: copilul nu vrea să mănânce, nu vrea să doarmă, nu vrea pe oliţă şi cine ştie ce nu mai vrea el... că sunt zile când nimic nu vrea... parcă nici să se joace... doar să stea bosumflat şi nemulţumit. Mai ales acum în pragul sărbătorilor de câte ori nu am spus: “dacă nu eşti cuminte, nu mai vine Moşul!” ;) “dacă îi mai iei surioarei tale jucăriile din mână se supără Moşul pe tine şi nu mai aduce cadouri!” ;)
Da, asta voi spune mai mult timp de-acum înainte... cât se va putea. Dar în privinţa celorlalte am încercat să nu mai mint şi să spun adevărul. Şi spre surprinderea şi a mea, a mers.

-Nu vrei să dormi, Matei? Vei fi obosit, mârâit, o să începi iar să plângi fără motiv... în loc să ne jucăm împreună. Mai bine dormi, apoi când te trezeşti vom face un puzzle sau ce vrei tu... A mers.

-Nu vrei să te culci acum, seara? Ai ochişorii roşii, hai să mergi la oglindă să-i vezi. Dacă nu te culci, te vei simţi tot mai obosit, nu o să-ţi fie bine... îţi aminteşti cum este? Când eşti obosit spui că te dor ochii şi că te doare căpşorul... Matei: “da, mami”...

-Nu vrei să te speli pe dinţişori?... Ei aici este uşor căci am văzut un filmuleţ cu bacteriile care îl atacă pe Dinţişor... şi mergem imediat să spălăm dinţişorii când ne amintim filmuleţul. În plus ne dorim dinţi puternici şi albi, frumoşi. După ce se spală, se duce la tati şi-l orbeşte cu albul dinţişorilor lui ;)

Chiar şi despre mâncarea am stat şi i-am explicat lui Matei, după vârsta de 3 ani că există mâncare care nu ne face bine şi pe care totuşi oamenii o mănâncă, dar asta nu înseamnă că trebuie să facem şi noi la fel... de exemplu: fastfood, gogoşile, sucurile din comerţ, etc. Dacă nu mănâncă, îi spun că efectiv va rămâne fără putere şi fără chef de joacă, dar de obicei mănâncă,uneori chiar el cere... doar că trebuie să ne alintăm puţin. Am noroc, mulţi s-au mirat că atât Matei cât şi Maria mănâncă fructe şi legume crude fără probleme. Matei adoră morcovul, ţelina, ardeiul, măslinele, prunele uscate, smochinele, nucile, etc.

Vorbind cu el precum cu un adult şi explicându-i cauzele pentru care simte unele stări ca lipsa puterii, somn, durere de cap, usturime în ochişori, cred că-l ajut să se înţeleagă şi să se cunoască mai bine.
Seara la culcare stătea cineva cu el până adormea. Uneori adormea mai greu iar eu şi soţul ajungeam să mâncăm împreună seara târziu. Aşa că, într-o seară i-am spus că se va culca singur, căci mami şi tati nu au mâncat şi le este foame. A fost foarte înţelegător, a adormit singur şi mi s-a părut mulţumit de faptul că i-am spus adevărul. Alte dăţi se trezea, se dădea jos din pat şi venea după noi la bucătărie. Era tare dezamăgit atunci că plecăm tiptil de lângă el şi-l lăsam singur.

Inclusiv când eram cu el în spital şi mă întrebă când plecăm acasă sau ce urmează să se întâmple, alegeam să-i spun adevărul şi era foarte cooperant deşi nu mereu primea răspunsurile dorite.

De ce am ales aşa? De multe ori copiii şi nu doar ai mei, mi-au demonstrat că sunt foarte inteligenţi, isteţi şi au o memorie fenomenală aşa că dacă prima dată îi spui o minciună, a doua oară îi spui altceva şi tot aşa, în mintea lui se vor naşte nişte semne de întrebare şi treptat îşi va pierde încrederea în ceea ce i se spune. Nu mai pun la socoteală că mi se pare tare obositor să ţin minte toate micile minciuni spuse.

Desigur, când cei din familie încearcă să-l păcălească, mă împotrivesc. Matei l-a rugat pe unchiul Puiu să meargă cu el acasă ca să mai deseneze împreună. Unchiul îi spune: “Da, du-te cu mami acasă ca mai târziu vin şi eu şi desenăm...” Ei, păi dacă eu l-aş lăsa să-l păcălească, m-ar întreba toată ziua şi câteva zile după, când vine Puiu sau de ce nu a venit... Mai bine îi explic eu că unchiul este obosit după altă vizită făcută şi că se duce acasă să se odihnească şi că va veni altădată.

Mai am o minciună la care trebuie să renunţ... ultima. Cea că şi Maria merge la grădiniţă, când de fapt ea stă acasă cu mami, dar la cât este Matei de gelos şi cât îi place să stea cu mami, este cam greu să recunoaştem că stăm ca fetele acasă, noi singurele.

Voi cum faceţi, dragi mămici? Vă folosiţi de mici minciunele nevinovate pentru a uşura treaba sau folosiţi crudul şi tăiosul adevăr? Ce minciuni mai inventaţi?

continuare »

Siguranta rutiera depinde de noi! Viata are prioritate!

foto: www.pmb.ro

Sunt mamă a doi copii iar pentru mine, viaţa are mereu prioritate.
Siguranţa rutieră reprezintă o problemă majoră în România şi vreau să cred că este un aspect de interes pentru toţi cetăţenii acestei ţări, sau măcar va deveni un aspect de interes major, după această campanie organizată la iniţiativa Blogal Initiative și Michelin.ro.

O statistică îngrijorătoare arată că în 2011, în urma accidentelor rutiere, au rezultat:

2012 decese şi 8730 răniţi.

Conform ultimelor statistici, 9% din accidentele rutiere produse în anul 2011 în România au implicat motociclişti, iar peste 59% dintre acestea s-au petrecut din vina celor ce conduceau autovehicule.

Cele mai multe răniri au rezultat din cauza indisciplinei pietonilor (1869) şi a vitezei şoferilor (1733).

Priviţi cum arată în procente cauzele şi rezultatele acestor accidente:

Cauze accidente auto:                                  

·         58% conducătorii auto

·         23% pietonii

·         9% motocicliștii

·         10% altele

Din care au rezultat:

·         843 de răniți – neacordare de prioritate

·         1733 răniţi – viteză

·         1869 de răniți – indisciplina pietonilor.

Fiecare dintre noi putem contribui la creşterea siguranţei pe drumurile publice, deoarece numărul accidentelor rutiere este inacceptabil de mare.

Nu stă doar în puterea noastră să controlăm traficul şi să evităm toate situaţiile în care au loc evenimente dramatice, chiar şi când respectăm regulile de circulaţie, dar trebuie să fim prevăzători şi atenţi la măsurile de siguranţă, să conducem preventiv, pentru a evita pe cât posibil evenimentele dramatice din trafic.

Ca şoferi trebuie să fim în permanenţă atenţi la trafic - nu numai pentru siguranţa noastră, ci şi pentru cea a pasagerilor noştri şi a celorlalţi participanţi la trafic.

Nu de puţine ori am văzut părinţi grăbiţi care îşi “aruncau” copiii pe una din banchete, uneori chiar şi pe locul din dreapta şoferului, fără a-i aşeza în scaune auto potrivite vârstei lor, sau fără a le prinde centura de siguranţă.

Fiecare accident văzut pe stradă sau la televizor mă întristează, dar şi mai mult cele în care familii întregi şi mai ales copii sunt grav răniţi în accidente de maşină, deoarece părinţii nu se respectă măsurile de protecţie şi nu se conştientizează eventualele pericole la care se expun. 

Majoritatea accidentelor au ca şi cauză viteza excesivă de rulare pe şosele şi neacordarea de prioritate. Nu pot să nu atrag atenţia aici şi celor care facilitează acordarea pe spagă a permiselor auto. În România se obţine mult prea uşor carnetul auto, cei responsabili uitând, sau nerealizând că, oricând, victimă într-un accident provocat de cel căruia i-au facilitat obţinerea permisului, poate cădea chiar un membru al familiei lui, sau chiar propriul copil.

Având în vedere că mai este puţin până când poleiul şi zăpada vor pune stăpânire pe şoselele ţării, luându-i prin surprindere ca de obicei pe edili dar şi pe mulţi dintre şoferi, vă spun că obligativitatea anvelopelor de iarnă, ca măsură de siguranţă rutieră în sezonul rece mi se pare o măsură foarte bună pentru a reduce numărul accidentelor rutiere pe timp de iarnă, deoarece nu toţi au înţeles că prin ceea ce fac sau ce nu fac, depinde de caz, nu-şi pun doar lor viaţă în pericol, ci şi a celor din jur.

Anvelope de iarnă găsiţi peste tot, la preţuri diferite, tot ce trebuie să faceţi este să vă documentaţi din timp şi să le alegeţi pe cele care să ofere familiei voastre siguranţă în trafic. Eu pentru viaţa mea şi a copiilor mei nu fac rabat la calitate!

Michelin.ro şi www.promoanvelope.ro au multe informaţii şi soluţii privind siguranţa rutieră, iar voi le puteţi găsiți aici şi aici.

Salut iniţiativa Blogal Initiative și Michelin.ro de a aduna mai mulţi bloggeri într-o campanie menită să tragă un semnal de alarmă asupra siguranţei rutiere.

Nu uitaţi: VIAŢA ARE PRIORITATE!

continuare »

O zi plina...

Încă o zi la sfârşitul cărei mă simt mândră de mine. Am primit patul comandat pentru Matei. Ca să facem o economie de vreo 80 de ron m-am chinuit cu soţul meu să-l asamblăm împreună, renunţând la acest serviciu oferit de cei de la fabrică. Da, am făcut economie, dar tare ne-am mai chinuit, căci nu se compară calitatea produsului cu ceea ce oferă de exemplu cei de la Ikea, de la care ne-am mai luat câte ceva şi chiar sunt atât de bine măsurate şi finisate că le montezi singur fără nici o grijă.
Până acum iepuraşii au avut această “cameră de jucării”, unde în afară de dulapul cu hăinuţe şi un birou, erau jucării peste jucării. Pentru a face loc patului, am făcut ordine în jucării şi am selectat care sunt de dat, care de aruncat şi care merg mâine cu Matei la grădiniţă, căci acolo nu prea au şi ne-au cerut nouă să aducem de-acasă.
I-am făcut apoi Mariei curăţenie în dulap, lucru care trebuia făcut mai demult, am pus deoparte hăinuţele care erau de vară, făcând loc celor mai grosuţe. Ba chiar o parte din cele rămase mici le-am şi dat.
A urmat curăţenia de zi cu zi, gătitul, spălatul vaselor şi seara am călcat rufele.
Singurii care nu au beneficiat de mine azi au fost iepuraşii Matei şi Maria, care au stat cu mamaie (soacra mea) şi cu budi (mama mea), aflate în vizită la noi.
La 22.30, frântă de oboseală, am lăsat treaba şi am intrat puţin pe Facebook şi ... surpriză mare mare, am câştigat pe blog-ul Stellei, un răsfăţ la un salon de înfrumuseţare cu totul aparte. Ei, cum se mai spune...” după faptă şi răsplată”;)
De-abia aştept să merg acolo cu Stella şi să vă povestesc de ce acest salon este aparte.
Până atunci, vă pup şi vă doresc o noapte liniştită.

continuare »

De ce imi doresc de la Vodafone un iPhone 5?

iPhone 5 - Foto : vodafone.ro

Dragă Moş Crăciun, BlogalInitiative.ro şi Vodafone au iniţiat, cu ocazia lansării iPhone 5 în România, o campanie prin care solicită blogerilor răspunsul la o simplă întrebare: de ce îţi doreşti de la Vodafone un iPhone 5 ? Iată de ce mi l-aş dori eu...
Primul telefon mi l-am cumpărat acum vreo 12-13 ani de la... nici nu-mi mai amintesc cum se numeau, dar au fost preluaţi de Vodafone. Mare bucurie pentru mine, căci Vodafone era sponsor F1 iar eu mare admiratoare a acestor întreceri. Primul meu telefon era o “cărămidă” de culoare verde închis, cu clapetă, la care am ţinut mult din mai multe motive dar şi pentru că în galeria telefonului găsisem “Jingle bells”, melodie foarte potrivită pentru acea perioadă a sărbătorilor, ca ton de apel. I-am fost fidelă mulţi ani şi cu greu mi-am schimbat telefonul cu un altul, care la acel moment m-a cucerit pentru că avea o baterie mult mai bună, făcea faţă nenumăratelor convorbiri cu iubitul meu, actualul meu soţ, avea difuzoare stereo prin care îmi ascultam foarte clar melodiile preferate, făceam şi poze cu el, dar nu de o calitate foarte bună.

iPhone 5 - Foto : vodafone.ro

Acum s-a lansat iPhone 5 şi având în vedere că am început să scriu şi pe blog, să merg la evenimente şi întâlniri care mai de care mai interesante, sunt sigură că aş merita un gadget care să mă ajute în ceea ce fac. Vodafone, prin intermediul BlogalInitiative.ro, vor oferi un voucher în valoare de 750 de euro, bani cu care, dacă i-aş câştiga, mi-aş face cadou de sărbători noul iPhone 5.

iPhone 5 - Foto : vodafone.ro

Nimic nu se compară cu iPhone 5... este uşor de folosit, are baterie cu o durată bună de viaţă, procesor A6 ultrarapid, wireless super rapid cu care mă pot conecta la mai multe reţele din toată lumea, pot naviga şi pot transmite date cu viteză mare, pot face poze de o calitate remarcabilă, pot înregistra videoHD, este subţire şi are carcasa eleganta din aluminiu. Este tot ce şi-ar dori o blogeriţă şi nu numai... Acum nu am cu ce să filmez momentele unice şi amuzante ale copiilor mei, lucru pe care orice mamă şi-l doreşte pentru a-le revedea şi peste ani şi a ne amuza împreună, iar cu iPhone 5 pot înregistra video HD. Ce spui, am destule motive?

iPhone 5 - Foto : vodafone.ro

Dacă nu am noroc să câştig acest voucher oferit de Vodafone, prin intermediul BlogalInitiative.ro, sper ca tu, Moş Crăciun, să-mi aduci de sărbători acest gadget ( îl găseşti pe site-ul lor ;) ), căci eu consider că am fost cât de mult am putut o soţie şi mai ales o mamă bună şi promit că anul ce va veni să scriu multe postări interesante pe blog...

iPhone 5 - Foto : vodafone.ro

continuare »

O zi de luni...

De dimineaţă m-am trezit şi l-am dus pe Matei la grădiniţă, căci această atribuţie mi-a aparţinut în exclusivitate de la bun început. Am trecut apoi pe la magazin şi am făcut câteva mici cumpărături pentru micul dejun, după care direct la treabă.
Deschidem calculatorul şi facebook-ul ca să ştie lumea că suntem bine, on-line, mereu dornici de veşti bune şi eventual şi câteva poze. Dar să nu credeţi că şi stau în faţa calculatorului. Nu... mă duc la sală, nu înainte de a-i da Mariei să mănânce. Apoi la treabă. 

Da, azi am realizat că am propria mea sală de fitness. După atâtea zile de sărbătoare, când nu ai voie să bagi maşina de spălat în priză, am început încălzirea cu două maşini de rufe băgate la spălat, apoi am trecut la chiuveta cu vase, castronaşe şi biberoane. 

După acestă încălzire, am alergat câteva zeci de minute bune cu aspiratorul prin cele trei camere, două băi, bucătărie şi hol, timp în care Maria era foarte atrasă de ceea ce făceam eu şi se plimba numai printre picioarele mele. 

Bun, dau o fugă pe facebook să văd ce se mai întâmplă şi îmi trag sufletul puţin. Schimb câteva vorbe cu prietena mea Delia, după care continui exerciţiile cu o combinaţie de cardio şi pilates, adică întins pe covor în toate poziţiile posibile, cu întinderi de muşchi şi toate cele, spălând în forţă covorul din sufragerie. Mai dau o tură apoi cu aspiratorul pe covor, căci aşa scrie pe sticla detergentului de covoare, apoi răsuflu, mă relaxez şi mă pregătesc să calc o parte din rufe, nu înainte de a o pregăti pe Mariuca de somnul de prânz. Cam atât, căci în jumătate de oră trebuia să-l iau pe Matei de la grădiniţă….

Ei, dar la grădiniţă am aflat că mâine va descoperi morcovul iepuraşul meu... îl va mirosi, curăţa, tăia şi mânca, aşa că toţi trebuie să ducă câte un morcov la grădiniţă. Încă puţin mers alert prin frig căutând prin tot cartierul un morcov... cu frunze, că dacă tot îl analizează, măcar să aibă ce analiza. Nu am găsit, dar măcar am mai făcut puţină mişcare.

 Seara... modelaj cu plastilină, engleză, puzzle cu iepuraşii şi blog.

continuare »

Dragoste si culoare intr-o bijuterie

Clarisa Lima este o româncă, giurgiuveancă, care a ajuns în Portugalia, cu o bursă de studiu, iar când acea perioadă s-a terminat a decis că aceasta este ţara în care îşi doreşte să locuiască. De atunci au trecut mulţi ani şi acolo s-a şi căsătorit.

Clarisa este traducător autorizat, este cea care a adus în România, operele lui José Luís Peixoto, un scriitor al momentului în Portugalia. Romanul "Nici o privire" a apărut la Editura Polirom, în 2009, iar în 2010 a fost publicat şi al doilea roman, "Cimitirul de piane". 

Un alt titlu celebru pe care Clarisa l-a oferit publicului din România a fost "Oraşul Domnului", un roman brazilian pe care s-a bazat filmul, tradus la noi, "Oraşul Zeilor", un film în regia lui Fernando Meirelles şi a Katiei Lund, cu patru nominalizări la premiile Oscar. 

Fanele telenovelelor ar trebui să ştie că această minunată şi talentată fată a tradus şi telenovele, colaborând cu posturile ProTv şi AcasaTV.

 

 

Clarisa creează acum bijuterii unicat, din lemn şi panglici, din conuri de brad şi dantelă, din scoici şi sârmă, scorţişoară şi nu numai, bijuterii ce poartă cu ele briza oceanului şi lumina caldă a soarelui portughez peste tot în lume, dar în primul rând şi cu mult drag, ea creează bijuterii pentru românce.

Consideră că această pasiune o menţine creativă, o completează şi este încă un mod de exprimare.

Artista spune: “Bijuteriile mele sunt făcute din CULOARE şi IUBIRE .”.

Puteţi intra pentru a o descoperi şi cunoaşte mai bine pe minunata Clarisa, pe magazinul ei virtual www.coryamor.ro unde găsiţi frumoasele ei bijuterii.

Aici găsiţi cateva idei de mărţişoare absolut senzaţionale!!! http://coryamor.wordpress.com/seturi-in-bucuresti/

continuare »

Felix Baumgartner - cum putem atinge orice vis, oricat de inalt

Cred că mulţi dintre voi, aţi urmărit cu interes săritura lui Felix Baumgartner. Programată iniţial pentru luni, apoi amânată de mai multe ori, mai întâi pentru marţi, apoi pentru joi săritura a fost efectuată azi, duminică, 14 octombrie 2012.
Austriacul Felix Baumgartner, pasionat de sporturi extreme, a reuşit să depăşească viteza sunetului în cădere liberă, o premieră mondială, plonjând de la altitudinea record de peste 38.000 de metri, deasupra statului american New Mexico.
Pentru a realiza această performanţă, paraşutistul austriac Felix Baumgartner a efectuat două salturi deasupra statului New Mexico - primul în martie 2012, de la altitudinea 21.600 de metri, iar cel de-al doilea în august 2012, de la altitudinea de 29.456 de metri, atingând viteza maximă de 864 kilometri/oră, înainte de a-şi deschide paraşuta.
Felix Baumgartner se pregătea de cinci ani pentru acest salt şi a reuşit să înregistreze un nou record mondial la săritura din spaţiu.
Recordul pentru saltul cu paraşuta în cădere liberă era deţinut din 1960 de un fost colonel din aviaţia americană (US Air Force), Joe Kittinger, care, ajuns la limita spaţiului cu ajutorul unui balon umflat cu heliu, a sărit în gol de la altitudinea de 31.333 de metri.
Obiectivul proiectului "Stratos" constă în colectarea de date ştiinţifice care ar putea să amelioreze siguranţa călătoriilor spaţiale permiţând, în cazuri de urgenţă, salturile cu paraşuta de la mare altitudine.
Pozele postate mai jos sunt print screen-uri făcute de mine, atât pentru voi cât şi pentru cei doi iepuraşi ai mei, care poate peste câţiva ani, când vor înţelege mai mult, se vor bucura de ele şi vor simţi puţin din emoţia pe care am trăit-o eu în această seară.

  

Ce a însemnat pentru mine acest eveniment?... o depăşire a limitelor proprii, un exemplu de încredere în forţele proprii... un exemplu că dacă ne dorim şi muncim pentru acest lucru, putem atinge orice vis, oricât de înalt...

Mulţumim pentru inspiraţie, Felix Baumgartner!

continuare »

Prima zi la gradinita

Am început grădiniţa. Învăţăm să devenim independenţi. Nu doar ei copiii, ci şi noi părinţii. Iepuraşii au plecat de puţine ori de lângă mine. Pot număra pe degete de câte ori au fost la bunici fără mine şi să rămână peste noapte acolo. Nu mai mult de 27-30 de ore, adică o zi şi puţin, timp în care sunam să văd dacă au mâncat, ce şi cât au mâncat, dacă au dormit sau dacă au făcut kk. Şi eu, dar şi soţul meu nu reuşeam să ne deconectăm mereu de la ei, simţind că ne lipseşte ceva, efectiv o parte din noi. Plecau ei şi începeam să simt un mare gol. Stăteam cu ochii pe ceas să vedem cât a mai rămas până iepuraşii se întorc acasă.
Azi, l-am dus la grădiniţă pe iepuraşul cel mare, Matei. I-am povestit din timp cum va fi la grădiniţă, că va învăţa cântecele, poezioare, că va avea multe jucării cu care se va juca împreună cu ceilalţi copii, că va avea măsuţă şi scăunel şi va mânca singurel ca mami şi ca tati, încercând să-l fac să perceapă grădiniţa ca pe o recompensă pentru copiii cuminţi, ca o oportunitate ce se oferă copiilor mari. Îşi dorea să meargă cât mai repede la grădiniţă pentru a putea spune a n-a oară: “vezi, sunt băiat mare”.
Cum am intrat în grădiniţă a început să abordeze alţi copii, să-i salute şi să vorbească cu ei, din păcate neprimind reacţia dorită din partea celorlalţi.

Am vizitat puţin dormitorul cu pătuţurile mici ca pentru 22 de pitici, sala de mese, apoi am intrat în clasă. Nu l-au interesat adulţii, s-a repezit direct în dulăpiorul cu jucării unde zărise un elicopter. Aici este posibil să semene şi cu mami care are o slăbiciune pentru avioane şi elicoptere.
Mulţi copii plângeau după mămicile lor, care, cu sufletele sfâşiate de lăcrimioarele celor mici, se îmbulzeau prin crăpătură uşii să-i mai vadă sau să le mai facă cu mâna înainte de a pleca.
Aseară când am recapitulat evenimentele ce vor urma şi i-am spus că îl voi lăsa câteva ore la grădiniţă şi apoi îl voi lua acasă, mi-a spus “dar de ce nu stai şi tu?...” stai acolo la uşă şi aştepţi...”

Dar în momentul în care a văzut elicopterul, Matei a uitat de mine. Îl strigam să-mi iau şi eu rămas bun de la el, nici măcar nu mă auzea. Am plecat. Ieşind pe poarta grădiniţei, îmi dădeau lacrimile. M-am stăpânit. Eram îmbrăcată şi cu un costum mai sobru, nu se preta la câteva lacrimi de despărţire pentru 8 ore...
Ajung acasă, dau câteva telefoane ca să anunţ familia cum că gata, Matei este predat pe semnătură la grădiniţă, apoi ies să fac câteva cumpărături. La întoarcere spre casă, trec pe lângă grădiniţă. Aş fi vrut să mă urc pe o scară şi să arunc un ochi pe fereastră să-l văd cum se joacă cu copiii şi să-mi dau seama ce gândeşte şi ce este în sufletul lui. Mai mult ca sigur este bine, doar mie îmi vine iar să plâng. Îmi dau lacrimile când îi văd tricoul aruncat prin casă, când îi pregătesc Mariei din greşeală biberonul cu laptele lui Matei, sau când ea doarme, iar în casă este mult prea linişte.
De-abia aştept să-mi povestească şi să-mi spună prima lui impresie.
Este ora 13.00 ora la care probabil îi pregătesc de somn... Oare va dormi Matei singur în pătuţul lui de pitic? Noroc că încă nu am numărul de telefon al educatoarei.

continuare »

Cum scoatem petele

Dacă te confrunţi cu o urmă de GUMĂ DE MESTECAT pe o ţesătură, trebuie să bagi materialul în congelator. În situaţia în care guma a ajuns pe covor, aplică 2-3 cuburi de gheaţă pe zona afectată. În ambele situaţii, după 15 minute, guma ar trebui să fie îngheţată şi mai uşor de îndepărtat. După ce ai îndepărtat mare parte din gumă, freacă zona cu oţet alb pentru a înmuia ultimele reziduuri. La final, pune ţesătura în maşina de spălat, respectiv, curăţă covorul aşa cum faci în mod obişnuit.

PETELE DE CEARĂ le scoţi de pe ţesături prin punerea petei între două sugative (sau a două bucăţi de hârtie igienică pufoasă), apoi calci cu un fier de călcat puţin încălzit. Sugativele le schimbi mereu, până când dispar complet petele. Apoi locul îl ştergi cu alcool.

PETELE DE ULEI (de floarea soarelui sau de măsline) de pe haine le scoţi mai uşor dacă torni nişte detergent de vase pe pata, laşi la înmuiat câteva zeci de minute, apoi speli la maşină. Dacă nu avut succes total din prima, repeţi procedeul şi nu vei mai avea urmă de pata.

PETELE DE TRANSPIRAŢIE le scoţi uşor cu o soluţie formată din apă şi oţet. Torni peste pată şi laşi 10-15 minute, apoi speli ţesătura cu apă caldă şi detergent.

PETELE DE PARFUM le scoţi prin frecare cu o dischetă demachiantă înmuiată în glicerină caldă, apoi clăteşti normal.

PETELE DE IARBĂ
1. Le scoţi prin tratarea ţesăturii cu o soluţie formată din zeama unei lămâi şi puţină apă. După ce ai lăsat sucul de lămâie timp de 20 de minute pe zona murdară, spală haina cu apă şi detergent.
2.de pe haine le îndepărtezi ușor şi cu detergent de vase și spirt. Speli pata cu detergent de vase, apoi tamponezi cu spirt.

PETELE LĂSATE DE CURĂŢATUL CARTOFILOR SAU A VINETELOR pe mâini se curăţă dacă freci mâinile cu bucăţi de lămâie sau apă cu sare de lămâie sau oţet.

PETELE DE MARKER PERMANENT le cureţi cu pastă (nu gel) de dinţi, o pastă fără microparticule colorate. Iei o cantitate mică de pastă de dinţi, o aplici pe pată şi freci bine porţiunea cu ajutorul unei cârpe mai aspre sau a unei periuţe de dinţi pe care nu o mai foloseşti. Dacă pata este mai veche, poţi lăsa pasta de dinţi să acţioneze pentru 1-2 minute, iar apoi îndepărtezi totul cu o cârpă umedă, dar stoarsă. Laveta trebuie să fie tot timpul curată. Dacă a şters parţial culoarea, trebuie spălată periodic, altfel "întinde" vopseaua, lăsând o pată inestetică.

PETELE DE LIPICI le îndepărtezi uşor cu acetonă.
Tamponezi şi freci uşor pata cu acetonă, apoi speli cu detergent.
Încercă înainte cum reacţionează materialul bluzei, fibra sau culorile la acetonă făcând o probă într-o porţiune ascunsă.

K2r Multi Purpose Stain Remover. Soluţie de îndepărtat petele cu pulverizator.

Îndepărtează peste 100 de pete, chiar şi pe cele mai vechi. Pulverizaţi pe pată înainte de spălare (automată sau manuală). Poate fi folosit pentru toate tipurile de pete, fiind eficient începând de la 20 grade C.Poate fi utilizat pentru toate tipurile de ţesături.

continuare »

Gânduri la început de drum...

Bună. Eu sunt Roxana, o mămică fericită din Bucureşti. Acest blog m-am hotărât să-l deschid pentru a împărtăşi cu voi experienţele mele atât ca mămică, cât şi ca soţie sau femeie. Am experienţa a două sarcini, a două naşteri, a bucuriei de a creşte doi copii, un băieţel şi o fetiţă. Alături de ei am cunoscut aproape toate trăirile, căci ei mă fac să râd, să plâng, să mă înfurii, să ţip, apoi să mă simt vinovată şi frustrată, să mă descurajez şi să mă încurajez privindu-i. Învăţ din cărţi, din greşeli, atât ale mele cât şi ale altora.
Am fost supraponderală după cea de-a doua sarcină, am slăbit treptat, sănătos, cu ajutorul unui nutriţionist şi făcând mişcare, urmând sfaturile unor profesionişti. Vreau alături de voi, cu paşi mici dar cu perseverenţă, să obţinem ceea ce ne dorim: sănătate, armonie, fericire. Pentru copiii mei încerc mereu să devin o persoană şi o mamă mai bună. Nu sunt perfectă şi nici nu voi fi vreodată.

continuare »